Primul roman-scrisoare din toate timpurile

„A este primul sunet pe care îl spune orice bebeluș. De la A încep 30 de alfabete. Cumva este la baza a orice: litera, sunetul. Dacă de acolo începe tot, înseamnă că este molecula a tot ceea ce se întâmplă în această lume. A este recunoașterea faptului că fiecare emoție din scrisoarea expeditorului este descrisă amănunțit.” spune Octavian Fînaru despre romanul A.

Octavian Fînaru, scriitor, regizor și producător de film, vă invită Joi, 8 octombrie 2015, ora 19:00, la lansarea cărții “A”. Evenimentul va avea loc la Casa Titulescu (Sos. Kiseleff 47, Bucuresti). A treia carte în portofoliul autorului, este un roman privilegiat: întreaga carte, de la prima până la ultima pagina, este o singura scrisoare. Face obiectul intrării autorului în Cartea Recordurilor, fiind cea mai lungă scrisoare publicată într-o carte.

La eveniment vor participa mai multe personalități din domeniul de activitate al autorului: actori, regizori, scenariști, producători, precum și instituții de presă pentru conferința special organizată. În timpul evenimentului, pe lângă discursul autorului, invitații vor avea parte de câteva surprize, cadouri, momente artistice, iar la final, vor fi invitați la un cocktail și la sesiunea de autografe.

Despre autor
Octavian s-a născut în București, în data de 4 iunie. Nativ al zodiei gemeni, a debutat cu romanul Grigore: „Încă de când am scris primele rânduri, scopul acestui proiect a fost ecranizarea. România are nevoie de un asemenea film.” A publicat trei romane, a regizat câteva piese de teatru și are în producție filme de lungmetraj care așteaptă să se afișeze publicului cât mai curând. Are o relație specială cu personajele lui, pe care a descris-o amănunțit în cartea psihologică În inima scenaristului. Crede cu tărie că lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple și că formula fericirii este formată din trei elemente: hotărâre, efort și timp. Strâns legat de scenaristică, regie și producție de film și teatru, dar și de publicitate și business, Octavian completează aceste frumoase activități cu pasiunea de autocunoaștere și dezvoltare personală.

A este primul romanul-scrisoare din toate timpurile. Acesta cuprinde 200 de pagini, 551 paragrafe, 3870 rânduri, 37600 cuvinte, 200712 caractere – o singură scrisoare.

A este începutul, visul și speranța, zâmbetul și lacrima, iubirea și renașterea.

„Din prima clipă, romanul „A” a reprezentat pentru mine una dintre cele mai dificile provocări. Aveam o poveste și mă gândeam care ar fi cel mai potrivit mod de a o prezenta cititorilor. Am vrut să fie un roman obiectiv, dar când mi-a venit ideea de a prezenta doar scrisoarea lui, iar din scrisoare – oamenii să înțeleagă tot, situațiile, emoțiile, să se regăsească în povestea lor, am știut că va fi o experiență extraordinară. Da, dacă mă întrebi ce înseamnă „A” pentru mine, dincolo de detalierea fiecărei emoții la nivel de moleculă, A a fost o mare provocare. Să-ți spun și de ce! Eu știam povestea celor doi. Expeditorul trebuia să-i trimită o scrisoare destinatarei lui, dar nu să-i și povestească ce au trăit, ci doar să-i lase impresii, gândurile lui din fiecare moment petrecut împreună, ce a simțit, ce a trăit, ce a iubit sau a suferit. Dacă i-ar fi povestit – pentru ca publicul să înțeleagă – scrisoarea nu ar fi fost una veridică. Provocarea a constat în identificarea acelei linii fine dintre veridicitatea scrisorii și redactarea ei pe înțelesul cititorilor, ca ei să-și imagineze cu ușurință ceea ce au trăit personajele mele. ”

Autorul, Octavian Fînaru, ne răspunde la întrebarea „De ce să citim acest roman?”.

„Publicul ar citi „A” pentru că, dincolo de curiozitatea de a afla ce i-a putut scrie în 200 de pagini, ei se vor regăsi în poveste. Poate nu în toate momentele, dar sigur în câteva dintre ele, cel puțin într-unul. Emoțiile pe care le trăiește expeditorul amintindu-și ceea ce a trăit alături de A, destinatara lui, sunt diverse, de la fericire deplină la o cumplită dezamăgire, de la incertitudine și neacceptare la împăcare și liniște. Și, totuși, la ce-i ajută pe oameni să se regăsească într-o poveste? Expeditorul din povestea mea a avut ceea ce mulți dintre noi nu avem: timp. A stat un an și jumătate pe mare, trăind suferința de a fi departe de ea. Un an și jumătate înainte să-i trimită o scrisoare. Analizând tot, el va da dovadă de maturitate, înțelegând ce e important pentru sufletele noastre. Și spunându-i și ei toate acestea… Lumea ar fi fericită să afle ceea ce a învățat el din această experiență. Iar concluziile lui, în timpul scrisorii, se transforma, treptat, în sfaturi pentru ea. Și pentru noi.”

Este sau nu ficțiune? Aceasta este una din întrebările la care aș dori un răspuns. De altfel, sunt tare curioasă ce se poate scrie în 200 de pagini.

Fragment

Această scrisoare este un strigăt care spune “iartă-mă!”. Este o emoţie care spune “mulţumesc”. De ce şi pentru ce, te las pe tine să descoperi… (…)
A fost o zi, la începutul nostru, când mi-ai spus că cineva ar trebui să facă asta, ceea ce încep eu acum. De aceea, va fi uimitor pentru amândoi. Dragă A, sunt un scriitor excepţional. Dar tu… tu m-ai făcut perfect! Şi nu vreau să cred că ai apărut în viaţa mea doar ca să mă inspiri…